Traseul Băile Herculane – Caransebeș – Jupa – Oțelu Roșu
Băile Herculane – Caransebeș: 81 km
În municipiul Caransebeș traseul cuprinde:
- Colecţia Episcopiei Ortodoxe a Caransebeşului:
Clădirea reprezintă fosta Casă a Grănicerilor, construită la mijlocul secolului al XVIII-lea, şi refăcută în 1891. Colecţia s-a constituit în timp, prin achiziţii şi, mai ales, prin donaţiile făcute de către profesorii şcolii şi alte personalităţi ale oraşului. Colecţia funcţionează în paralel cu secţiunea bibliotecii de împrumut curent şi cuprinde carte românească şi periodice bănăţene.
- Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă:
Muzeul a fost înfiinţat din iniţiativa Primăriei oraşului Caransebeş şi la sugestia academicianului Constantin Daicoviciu, în 1952, cu denumirea Muzeul Orăşenesc. În 1973 a devenit muzeu judeţean. Clădirea impozantă, construită în 1753, este un monument istoric, prezentând o arhitectură în stil baroc provincial austriac. Funcţia iniţială a fost aceea de cazarmă pentru grăniceri. Muzeul are ca obiect de activitate istoria, etnografia şi arheologia.
https://www.muzeul-caransebes.ro/
- Restaurantul „Pomul Verde” CS-II-m-B-11073
Caransebeș – Jupa: 7 km
În localitatea Jupa traseul cuprinde:
Expoziţia arheologică a sitului roman Tibiscum:
Suprafaţa totală a sitului este de circa 17 ha. Localitatea din perioada Antichităţii clasice greco-romane a fost primit la începutul secolul al III-lea rangul de municipium, devenind astfel unul dintre cele mai importante oraşe din provincia romană Dacia. Locul în care a fost ridicat Tibiscum este cunoscut la nivelul comunităţii locale sub numele de „Cetate” sau „Peste ziduri”. Acest complex arheologic este compus dintr-un castru, vicus militar şi aşezare civilă, respectiv oraşul roman.
Jupa – Oțelu Roșu: 19 km
În orașul Oțelu Roșu traseul cuprinde:
Muzeul Şcolar de Geografie Literară „Tiberiu Boşcaiu”:
Muzeul şcolar a fost înfiinţat în anul 1980, din iniţiativa prof. Tiberiu Boşcaiu, ca rezultat al excursiilor documentare cu elevii pe urmele scriitorilor români. Se află in cadrul Liceului Bănăţean din oraşul Oţelu Roşu, cuprinzând 8 săli. Printr-un act de donaţie, prof. Tiberiu Boşcaiu a dotat instituţia cu exponate constând din cărţi şi reviste vechi, manuscrise, scrisori în original, documente şi fotografii. Muzeul, numit iniţial Muzeul Şcolar de Geografie Literară „Locuri şi lumini ale literaturii române”, are actuala denumire din anul 2008. Acesta oferă vizitatorilor istoria literaturii române, de la origini până în prezent, în peste 3.000 de exponate.
https://muzeutiberiuboscaiu.wordpress.com/
Traseul Băile Herculane – Caransebeș – Reșița – Anina – Oravița
Caransebeș – Reșița: 44 km
În municipiul Reșița şi în zona proximă traseul cuprinde:
- Cazinoul german, azi „Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială şi Casa de Pensii” CS-II-m-B-10929
- Palatul Cultural CS-II-m-B-10910
- Muzeul Banatului Montan
Pe data de 23 decembrie 1959 a fost inaugurat sediul primei instituţii muzeale din oraşul Reşiţa, în imobilul din str. 6 Martie nr. 27, la parterul fostului Sfat Popular Raional. Prima expoziţie, organizată în trei încăperi, prezenta exponate conectate trecutului istoric îndepărtat, începutului şi dezvoltării Uzinelor Reşiţa, dar şi cadrului natural din împrejurimi. În luna decembrie 1987 a fost realizată recepţia noii clădiri a muzeului din B-dul Republicii nr.10, unde funcţionează şi în prezent. Expoziţia cuprinde elemente arheologice, precum unelte de cremene din paleolitic, neolitic (unelte, ceramică pictată, statuete), din epoca bronzului, din Hallstatt, epoca dacică, ceramică romană, materiale din castrul Berzovia, epoca medievală (podoabe din argint, bronz şi cupru); numismatică: monede greceşti, romane, bizantine, şi din epoca modernă şi contemporană; variate exponate din perioada modernă: documente, fotografii; carte veche; etnografie: port, ţesături de interior din zonele Caraş, Herculane, Clisura Dunării; artă românească contemporană; geologie: colecţii de minerale.
http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=191&-Muzeul-Banatului-Montan-RESITA-Caras-Severin
https://locuridinromania.ro/judetul-caras-severin/orasul-resita/muzeul-banatului-montan.html
- Muzeul Cineastului Amator
Muzeul Cineastului Amator este o iniţiativă privată ce își propune cercetarea şi readucerea în atenţia publicului a mişcării de cineamatorism din România. Principalele direcţii pe care se orientează muzeul sunt colecţionarea de aparatură utilizată de cineamatori (camere pe peliculă, aparate de proiecţie, vizioneze, prese de tăiat şi lipit filme, filme pe peliculă), colecţionarea de piese ce au legătură cu industria şi cultura cinematografică (postere de film, poze din filme, poze cu actori, programe de film) şi facilitarea accesului publicului la expoziţiile realizate.
http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=2020&-Muzeul-Cineastului-Amator-RESITA-Caras-Severin
- Colecția de artă veche bisericească
Colecţia cuprinde icoane pe lemn şi sticlă produse în centrele bănăţene (secolele XVII–XIX), carte veche românească şi străină, periodice româneşti vechi: „Îndreptarea Legii” (Târgovişte, 1652), „Quaresimale del Padre Paolo Segnemeri” (Veneţia, 1712), „L’immaterialité de l’âme” de P. Gerdil (Torino, 1747).
- Muzeul locomotivelor cu abur CS-II-a-A-10905
Muzeul a fost constituit în anul 1972 datorită iniţiativei inginerului Mircea Popa, director al Uzinelor reşiţene în acea perioadă, la aniversarea unui secol de producţie de locomotive cu abur la Reşiţa. Muzeul se află pe un teren amplasat în preajma staţiei CFR Reşiţa-Halta (Zona Triaj), amenajat în sistem parc, cu alei de acces şi spaţii verzi. În prezent are expuse un număr de 16 locomotive din secolele XIX–XX, dintre care 14 au fost fabricate la Reșița, iar două în alte fabrici.
Cea mai importantă piesă este locomotiva „Resicza”, care întâmpină vizitatorii la intrarea în parc. Aceasta face parte dintr-o serie de 3 locomotive construite aici in anul 1872 după un prototip produs la Viena, destinat rutei montane Reșița-Secu.
Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reșița prezintă o colecție inedită ce ilustrează progresul de aproape un secol al transportului feroviar, cuprinzând locomotive reprezentative pentru evoluția acestei industrii.
În total, au fost fabricate la Reşiţa 1.491 de locomotive cu aburi, până în anul 1964, când producţia a fost orientată către producerea de locomotive Diesel, adăugându-se după câțiva ani cele electrice.
http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=33&-Muzeul-Locomotivelor-cu-Abur-RESITA-Caras-Severin
https://locuridinromania.ro/judetul-caras-severin/orasul-resita/muzeul-locomotivelor-cu-abur.html
- Centrala hidroelectrică Grebla
Este cea mai veche centrală hidroelectrică din ţară, construită în anii 1903-1904.
Edificiul centralei, prin caracteristicile sale deosebite, arhitecturale și tehnice, a fost construit prin corelarea aspectului estetic şi funcţional, din beton şi piatră brută, fiind acoperit cu şarpantă. A fost inclus in lista Monumentelor istorice, având importanţă naţională.
Centrala utilizează râul Bârzava şi diferenţa de nivel dintre Văliug și Reşiţa, transportând apa printr-un canal principal de derivaţie între cele două localităţi. Apa din acest canal se varsă într-un castel de apă, de unde este direcţionată spre uzină, prin trei conducte cu o lungime de 600 m și cu diametrul de 900 mm. La inaugurarea centralei, bazinul hidrografic de colectare a apelor era de 76,9 kilometri pătrați la o altitudine medie de 870 de metri, iar suprafața luciului de apă era de 12 hectare, cu o lungime de aproape doi kilometri și o acumulare de 1,2 milioane metri cubi de apă. Pe lângă valorificarea potențialului energetic al hidrocentralei de la Grebla, se asigura, totodată, o mare parte din necesarul de apă potabilă și industrială a orașului.
Dotarea tehnică include trei grupuri electrogene cu o putere de 2.500 CP fiecare, formate din: trei turbine Pelton și trei generatoare trifazice de 1.800 kW, 5 500 V. În dotarea tehnică mai existau două turbine Pelton de câte 170 CP, cuplate cu câte un dinam de 95 kW, putând acţiona şi un alternator auxiliar de 48 kW la 240V. Acestea erau completate de încă o turbină Pelton de 35 CP. Turbinele erau reglate automat prin servomotoare.
- Barajul Secu (obiective Canton Secu& Centrala Secu – atelier intretinere, forja& foale, vagonet pe viaductul de la Secu)
Barajul Secu a fost construit între anii 1961-1963 pe râul Bârzava, în apropierea vărsării pâraielor Secu și Râul Alb în Bârzava, la câțiva kilometri în amonte de municipiul Reșița. Este primul baraj din beton cu contraforți din România, cu înălțimea de 41 de metri și deschiderea la coronament de 136 de metri. Lacul de acumulare are un volum de 15,1 milioane de metri cubi de apă, o suprafață de 734 de hectare și o lungime de circa 6 km. Principalul său rol este apărarea împotriva inundațiilor și alimentarea cu apă a municipiului Reșița. Rolul secundar este producția de energie electrică și cel de lac de agrement.
- Centrala Crăinicel
Centrala Crăinicel (numită și centrala Gozna) este o centrală hidroelectrică dotată cu 2 grupuri Pelton şi 2 grupuri Francisc şi cu o putere instalată de 8,27 Mw.
Proiectul barajului şi a centralei hidroelectrice Crăinicel, realizat în 1943, prevedea o noutate şi anume într-o singură centrală să se folosească 3 căderi de apă: căderea Semenic de 432 m, căderea Şafra de 323 m şi captarea Bârzavei prin barajul Gozna de 70 m.
În 1949 încep lucrările la barajul Gozna, la conductele forţate şi la centrala hidroelectrică Crăinicel, care a fost finalizată în 1954.
În 1949, la Crănicel, a fost pus în funcţie primul agregat proiectat şi fabricat în ţară, la Reşiţa, antrenat de o turbină Pelton de 3000 kw, care are pe acelaşi ax două rotoare de diametre diferite, unul pentru căderea Semenic, celălalt pentru căderea Şafra. În 1954 s-au finalizat lucrările la centrala hidroelectrica Crăinicel, mărindu-se atât aportul de apă pentru uzină şi oraş, cât şi producţia de energie electrică necesară uzinei.
Surse: https://ioancornelchira.wordpress.com/
- Hidrocentrala Breazova
În aval de localitatea Valiug a fost construit în 1907-1909 Barajul Breazoba, primul mare baraj din Romania, în zona montanistică bănăţeană. Hidrocentrala Breazova a fost inaugurată la scurt timp, în anul 1916.
Surse: https://issuu.com/banatul-montan/docs/e__site_banatul_montan_v2_bm_websit
Reșița – Anina: 33 km
În orașul Anina traseul cuprinde:
- Cazinoul Muncitoresc, azi Casa orășenească de cultura Sfânta Varvara CS-II-m-B-10965
Anina – Oravița: 21 km
În orașul Oravița traseul cuprinde:
- Calea ferata Anina-Oravita
Calea ferată Oravița–Lișava–Anina a fost inaugurată pe data de 15 decembrie 1863, fiind prima cale ferată montană (și a patra construită) de pe teritoriul actual al României.
Construită într-o regiune caracterizată de un teren dificil şi accidentat, linia reprezintă în întregime un monument arhitectonic special. Înconjurată de peisaje de o frumuseţe deosebită, constituie un exemplu elocvent al nivelului ingineriei europene în perioada respectivă. Linia a fost construită în intervalul 1856-1863, pe baza unor proiecte mai vechi. Unul dintre factorii care au determinat iniţierea acestui proiect este reprezentat de identificarea unor zăcăminte carbonifere semnificative în zona Aninei la finalul secolului al XVIII-lea, a căror exploatare devenea esenţială pentru dezvoltarea primelor centre industriale de pe teritoriul Imperiului Austriac.
Din cauza dificultăţii traseului parcurs, a marii diferenţe de nivel şi a numeroaselor curbe străbătute, linia a necesitat în mod constant utilizarea locomotivelor şi vagoanelor speciale. Încă de la înfiinţare, a fost proiectată în acest scop o locomotivă la fabrica St. E.G. din Viena, de către inginerul Pius Fink. Denumită „Steyerdorf”, aceasta a fost realizată în anul 1861, fiind urmată până în 1867 de alte trei: „Karaszova”, „Gerliste” şi „Lisava”. Utilizate până în 1891, aceste prime locomotive dintre Oraviţa şi Anina atingeau un maximum de viteză de 30 km/h, o viteză mare în contextul tehnologic respectiv, corelat diferenţelor de înălţime ale terenului.
- Gara din Oravita
Construită în anul 1847, Gara din Oraviţa reprezintă cea mai veche clădire de acest tip de pe teritoriul viitorului stat român. Construcţia acesteia s-a desfăşurat concomitent cu constituirea primului traseu feroviar din această zona a Europei, şi anume calea ferată Oraviţa – Răcăşdia – Vrăniuţ – Berlişte – Milcoveni – Iam – Straja – Iasenova – Roşia – Biserica Albă – Vracevgai – Socol – Baziaş, o investiţie de cinci milioane de florini, o sumă considerabilă pentru perioada respectivă. Această cale ferată a fost construită în perioada 1846-1854, cu doar 16 ani mai târziu decât prima linie de cale ferată din lume, Liverpool – Manchester, de pe teritoriul Marii Britanii, finalizată în anul 1830.
Edificiul era dotat cu lift-pasaj, pentru accesul la peronul aflat mai sus de nivelul străzii, acest aspect reprezentând, de asemenea, o premieră pentru momentul respectiv. În 1993 liftul exista încă; în prezent, intrarea spre el este blocată. Scările au fost adăugate ulterior, în decursul anilor ’30-’40.
Prin Gara Oravița au trecut personalități ale perioadei, între care trupa de teatru Pascaly, cu Mihai Eminescu – sufleor și secretar al directorului, Jokái Mor, deputat de Oravița, împărăteasa Sissi, viitorul rege Carol I al României, călătorind incognito spre țară. În 1869, de la Oravița la Budapesta, călătoria dura 26 de ore, iar de la Oravița la Viena, 36 de ore. Traseul era cunoscut sub denumirea de „lunga linie orientală”.
- Muzeul de Etnografie, Etnologie şi Folclor „Ţara Caraşului”, Oraviţa
Muzeul este amplasat în fosta clădire a primăriei Oraviţa, datând din 1723. Organizarea sălilor de vizitare, având ca fond expoziţional de bază colecţiile personale Ionel Bota, include Sala Ceramicii, cu produse ale vechilor centre ceramice din ţinutul cărăşan, Sala Meşteşugurilor şi Industriilor Ţărăneşti, cu produse ale meşterilor feronieri, tâmplari, ţesători, cojocari, pantofari, cizmari, ale atelierelor de unelte agricole, Sala Produselor Gospodăriei Ţărăneşti din Ţara Caraşului (alimentare, textile, artizanale). Muzeul mai expune fotografii de epocă, documente rare, piese de mobilier, obiecte provenind din colecţii private.
- Muzeul de Istorie al Teatrului Vechi şi al Culturii Cărăşene
Clădirea a aparţinut celui mai vechi edificiu teatral construit pe teritoriul actual al României, Orawitzaer Imperiale Burgtheater, construit între 1814-1816 şi inaugurat prin spectacolele din 5 şi 7 octombrie 1817. Din 1997, găzduieşte Muzeul de Istorie al Teatrului Vechi şi al Culturii Cărăşene, cu exponate de istorie şi istoria culturii, geografie istorică, etnografie-folclor, arhiva documentară şi biblioteca „Sim Sam Moldovan – Ionel Bota”, conţinând carte şi presă veche, toate aparţinând colecţiei prof. dr. Ionel Bota.
- Muzeul Farmaciei Montanistice, Oraviţa CS-II-m-B-11140
În clădirea actualei expoziţii permanente a funcţionat o veche farmacie montanistică, cu cea mai timpurie menţiune documentară datând din 1763, asociată şpiţerului Edward Winter. În anul 1790, farmacistul Ioannes Lederer solicită Direcţiei Montanistice o susţinere financiară în valoare de 150 de florini în scopul dezvoltării spaţiului, care primeşte pe data de 19 octombrie 1796 dreptul de funcţionare. Farmacia „La Vulturul Negru”, denumire oficială după 1855, a păstrat mobilier, instrumentar farmaceutic, recipiente, piese şi aparate pentru prepararea unor medicamente, din anul 1682, până în anii 1950, arhiva documentară şi biblioteca de carte veche „Francisc Klima – Ionel Bota”. Expoziţia este organizată în două săli, iar în cea de a treia se află biblioteca deţinătoare de cărţi rare şi vechi din domeniile farmaceuticii şi medicinei.
https://oravita.ro/farmacia-muzeu-knoblauch/
https://www.welcometoromania.ro/Oravita/Oravita_Farmacia_r.htm
- Muzeul Monetăriei Imperiale, Oraviţa
Monetăria („Bănăria”) de la Ciclova Montană, prima de acest tip de pe viitorului teritoriu al României care a imprimat monedă ieftină de aramă, este activă, potrivit Ordonanţei Imperiale din 20 februarie 1811, între 1811-1855, cuprinzând instalaţii moderne şi trei prese hidraulice. Ciclova Montană era atunci, ca şi în prezent, arondată administrativ oraşului Oraviţa. Monedele purtau sigla „O”, emisiunile având mai multe diviziuni: în 1811 se imprimă 3.584 bucăţi la valoarea de 3 creiţari; în 1812 alte 3.585 la valoarea de 1 coroană; în 1816 – 3.587 bucăţi la valoarea de ½ coroane; tot în 1816, 3.588 bucăţi de ¼ coroane. Muzeul a fost amenajat în Oraviţa, într-o clădire monument istoric, construită după anii 1720, cu etaj din 1777, modificată în 1836 prin adăugarea unui balcon de tip „sacnaziu”. În perioada interbelică a fost numită convenţional „Casa Avocaţilor”.
- Teatrul vechi, azi Teatrul „Mihai Eminescu CS-II-m-A-11154
Primul teatru de pe viitorul teritoriu al României şi, la nivel regional, din sud-estul Europei, Teatrul Vechi Mihai Eminescu a fost construit intre anii 1814-1817 în stil baroc vienez. Copia fidelă la scară redusă a Burgtheater-ului din Viena, prezentând elemente stilistice de tipologie barocă simplificată, acest spațiu al culturii este inaugurat pe data de 5 octombrie 1817 de către Francisc I de Habsburg-Lorena (din 1806 Francisc I de Austria) şi Carolina-Augusta de Bavaria. Pe scena teatrului a fost montată prima dată opereta „Crai Nou” şi este prima clădire din Europa iluminată artificial, cu lămpi din acetilenă.
Link-uri adiționale:
https://viziteaza-romania.com/zona-banatului/judetul-caras-severin/
http://turism.cjcs.ro/ro/auto.php
http://www.roturism-info.ro/orase/obiective-turistice-caras-severin.html
https://trivo.ro/2018/12/02/top-atractii-ale-judetului-caras-severin/
https://locuridinromania.ro/judetul-caras-severin
https://turismistoric.ro/50-de-motive-turistice-pentru-a-vizita-frumosul-banat/
https://vacanteprinromania.ro/judetul-caras-severin-recomandari-de-cazare-si-obiective-turistice/